Parada CNRG
Anul acesta, Colegiul Național ,, Radu Greceanu” din Slatina a sărbătorit 130 de ani de la înființare, evenimentul fiind marcat de catre elevii și profesori, deopotrivă, printr-o serie de acțiuni. Astfel că, festivitățile dedicate celebrului colegiu slătinean, au început joi 29 mai, cu Ziua Porților Deschise, ocazie cu care au fost invitați să participe toți foștii absolvenți la un spectacol aniversar organizat de mai tinerii lor colegi, încă elevi ai liceului.
Cel mai așteptat moment al evenimentului a fost Parada CNRG, desfășurată de elevi pe B-dul AI Cuza , de la gară până la Esplanada din fața Casei de Cultură a Sindicatelor din Slatina.
Istoria prestigioasei instituții de învățământ din Slatina, este foarte interesantă.
În monografia oraşului Slatina, scrisă în 1902 de Gheorghe 
Poboran, unul din absolvenţii de frunte ai Gimnaziului ,,RADU GRECEANU, (promoţia 1888), se arată că aici se școlarizau manufacturierii ,,din 475 meseriaşi, un nr. de 88 erau cizmari, 53 cojocari, 52 croitori, 50 fierari, 27 tinichigii, 25 zidari, 11 dulgheri, 11 mecanici, 9 tipografi, 7 zugravi (celelalte meserii sunt reprezentate într-un număr mult mai mic). Împreună cu 453 comercianţi, aceştia deserveau populaţia slătineană (aproximativ 7500 locuitori), cât şi pe cei din satele vecine.” se arată în cel document.
Dintre absolvenţii gimnaziului s-au reţinut în primul rând cei care au scris ori s-au afirmat într-o demnitate publică. Aşa se explică faptul că cel mai citat este George Poboran (promoţia 1888, institutor, devenit ulterior autorul monumentalei 
Monografii a oraşului Slatina, apărută în 1902, dar şi al altor lucrări cu caracter pedagogic.
Acestuia i se alătură numele lui Constantin Vişoianu (promoţia 1912), diplomat, fost ministru de externe al României în guvernele instalate imediat după 23 august 1944, Sănătescu şi Rădescu.
În cea de-a doua etapă – 1918-1944 se produce ceea ce profesorul Gheorghe Ungureanu a numit „etapa miracolului şcolar numit Radu Greceanu.
Printre absolvenţii de liceu din perioada respectivă care au devenit personalităţi cunoscute în lumea ştiinţei, artei şi 
culturii menţionăm pe Matei Vlad (promoţie 1948) – istoric, Vasile Sandu (promoţie 1954) – filolog, Florin Mihăilescu (promoţie 1954) – filolog, Antonescu Păun (promoţie 1955) – inginerie, Ion Andreti (promoţie 1956) – scriitor, Caius Traian Dragomir (promoţie 1956) – cercetător ştiinţific, scriitor, diplomat, Anton Vătăşescu (promoţie 1956) – inginer, Dolocan Voicu (promoţie 1957) – fizician, Ion Lazu (promoţie 1956) – scriitor, Corneliu Turianu (promoţie 1957) – ştiinţe juridice, Nicolae Niculescu (promoţie 1957) – inginer, Romeo Poenaru (promoţie 1959) – psihopedagog, Mircea Becheanu (promoţie 1959) – matematician, Jean Lupu (promoţie 1963) – muzicolog, 
Marin Mincu (promoţie 1962) – poet şi critic literar, Nicolae Fulga (promoţie 1965) – scriitor, Antonius Nicolescu (promoţie 1964) – muzicolog, Octavian Popescu – profesor biologie.
Așa cum se arată în monografia liceului, construcţia unuității de învățământ a început în ,,luna august a anului 1889 şi s-a încheiat în toamna anului 1891, realizându-se clădirea centrală cu latura din faţă etajată, cele două aripi fără etaj şi fără cele două încăperi (dreapta – stânga) ce i s-au alăturat mulţi ani mai târziu. În această primă etapă de construcţie se realizează şi imobilul cu sala de sport şi săli de clasă la etaj (clădire oarecum solitară pe care elevii anilor ’60 – ’70, considerându-se nişte ,,locatari” damnaţi, au asociat-o cu o închisoare, numind-o…Bastilia, nume folosit şi astăzi de toată şcoala). Aceasta este infrastructura gimnaziului real din Slatina, la naşterea sa ca instituţie şcolară.
Sub supravegherea strictă a lucrărilor de către directorul Traian Biju, se realizează supraetajarea aripii drepte – est (1923- 1925), a aripii stângi – vest (1925 – 1926) şi totodată în vara anului 1925 se reconstruieşte, într-o variantă comfortabilă, scara centrală pentru accesul profesorilor la etaj (aşa cum o avem şi azi). Toate acestea constituie a doua etapă în realizarea infrastructurii Liceului „Radu Greceanu”. După ridicarea etajelor pe cele doua aripi ale clădirii centrale, se construiesc pe exteriorul ei 53 de contraforţi de siguranţă a căror masivitate conferă construcţiei o identitate arhitectonică unică în această parte a Munteniei şi Olteniei.
În anul şcolar 1958 – 1959, populaţia şcolară a Liceului „Radu Greceanu” atinge un procent spectaculos de creştere, ca rezultat al fuziunii sale cu liceul de fete (singurul liceu de fete din Slatina, azi Şcoala Generală Nr. 1). Acesta este momentul când se realizează mixtarea la nivelul întregii ţări (băieţi şi fete în acelaşi liceu) – pentru prima dată – în istoria învăţământului liceal românesc. Numărul total al elevilor interni în anii ’60 – ’70 a fost de 300 – 400, uneori depăşindu-se această cifră. Aceste împrejurări au condus la ideea construcţiei unui al doilea internat care – de data aceasta – să fie destinat exclusiv pentru dormitoare şi să aibă cea mai mare capacitate posibilă. Lucrările la acest al patrulea imobil şi ultim din ceea ce constituie în accepţia globală – Liceul „Radu Greceanu”, încep în 1975 cu aşezarea fundaţiei, în spaţiul liber, paralel cu aripa dreaptă (est) a clădirii centrale, iar în februarie 1979, construcţia este încheiată şi astfel liceul dispunea acum de un al doilea internat – parter plus trei etaje, cu dormitoare pentru 104 elevi (etajul I) şi pentru 200 de elevi (etajele II şi III), adică în total 304 locuri.
Construcţia ansamblului liceal „Radu Greceanu” – aşa cum se înfăţişează azi – s-a desfăşurat (cu pauze normale de non-construcţie) pe o durată de 90 de ani: 1889 – punerea pietrei de temelie pentrul Gimnaziul Real, 1979 – darea în folosinţă a ultimului din cele patru impunătoare imobile ale liceului.
Radu Greceanu este un cronicar muntean autor al cronicii „Anonimul brâncovenesc” din anul 1711, despre domnia lui Constantin Brâncoveanu, şi al manuscrisului „Letopiseţul de la descălecarea cea dintâiu a românilor şi aşezarea lor în Ţara Românească,” care din păcate s-a pierdut.
Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Şerban Greceanu, au luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino, la traducerea Bibliei de la Bucureşti – prima ediţie integrală în limba româna a textului Sfintei Scripturi. Cartea a fost tradusă după textul Septuagintei, şi a apărut la 1688.
Camelia Elena Sârbu
Semnalul Oltului, Râmnicului & Argesului 