ROMANIA INLACRIMATA

Gh Duduiala

Spiritul secolului abia inceput ne-a impus intrarea in Uniunea Europeana. Integrarea in aceasta organizatie care are scopuri si principii comune tarilor membre este un proces complet, greu si indelungat si a surprins Romania nepregatita pentru a trece cu succes de la un sistem centralizat la altul democratic, bazat pe o economie de piata, unde ererea si oferta determina prioritatile dezvoltarii economice. Un rau insa nu vine niciodata singur; oamenii si-au schimbat psihologia si se adapteaza cu succes raului creat in societate, isi dezvolta viclenia, coruptia si fuga de munca, abandonand rand pe rand virtutile romanului de alta data, educatia si intelepciunea lui seculara.

Ne intrebam daca este bine sa parasim acest pamant, meleagurile date de Dumnezeu, sa emigram din Romania ? Nu este aceasta solutia potrivita; in mod onest parlamentul trebuie sa-si alega oameni energici si de caracter, oameni care sa-si puna la lucru inteligenta pentru a gasi solutii astfel incat societatea romaneasca sa evolueze in directia buna, fara oscilatii majore de la o guvernare la alta. Noua ne trebuie oameni de actiune pe care sa nu-i orbesca avantajele oferite de functii vremelnice in fruntea statului. Acesti oameni de buna credinta care lipsesc astazi din peisajul politic romanesc, (sau care refuza sa se implice in viata obstei), ar fi putut face pentru poporul lor acele lucruri care sa duca la civilizatie, progres si bunastare. Starea sociala s-a degradat, mii de oameni in tara noastra ravnesc sa capete avere si onoruri de pe spinarea statului, sau cel putin sa traisaca de pe urma statului. In campaniile electorale, clasa politica amageste cu abilitate populatia necajita prin promisiuni desarte care au ca scop asigurarea voturilor necesare pentru castigarea alegerilor. Dupa indeplinerea telului propus, toate promisiunile sunt uitate si urmeaza dezmatul . De la un capat la altul se corupe orice : justitia, administratia, medicina, invatamantul, sportul, cultura. Cu trecerea timpului cresc nelinistea si temerile in randul populatiei, toata lumea isi pierde cumpatul si chibzuinta. Judecata sincera si dreapta lipseste pretutindeni .

“Doctorii” care ar trebui sa vindece ranile poporuluiroman folosesc o reteta unica pentru toate bolile economice si sociale : ne indoapa cu minciuni si promisiuni. Acesti “doctori” se numesc sarlatani. Ne vorbesc despre libertate, democratie si solidaritate. In fapt cresc datoriile publice, somajul, saracia si nesiguranta cetateanului. Romanii o duc rau, dar sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ca anul acesta traim un pic mai bine decat vom trai anul viitor. Ei, “papusarii politici”, cei care se distreaza cu vietile noastre nu au inteles ca orice “constructie” care are la baza minciuna, este subreda. Mai devreme, sau mai tarziu, aceasta “constructie” se va darama si vom fi obligati sa o luam iarasi si iarasi de la capat. Intr-o societate aflta intr-o continua schimbare nu exista un adevar social vesnic; ceea ce azi este adevarat maine poate fi indoielnic. Neamul romanesc este impins in stratul unei dezvoltari europene. Noi nu suntem deasupra lumii sa dictam legi, dar nu ar trebui nici sa ne degradam noi pe noi insine; suntem romani si vrem sa ramanem romani, cu obiceiurile si traditiile frumoase pe care le-am mostenit de la parintii si bunicii nostri. Criza economica globala afecteaza si Romania si este intretinuta de cearta si hartuiala politica dintre partide. Efectele unei societati corupte se vor vedea in aceasta toamna cand ne va ajunge cutitul la os datorita cresterii preturilor, darilor si a tot felul de greutati care vor fi puse pe capul oamenilor. Vom trece printr-o perioada foarte grea si trebuie, in sfarsit, sa ne dam seama odata pentru totdeauna ca aceasta este plata greselilor si ratacirilor noastre politice, savarsite in cardasie de cei care conduc destinele acestui popor de douazeci de ani. Clasa politica ne-a obisnuit pe majoritatea dintre noi sa aplicam teoria “mainii intinse”.In timp ce bugetarii solicita venituri cat mai mari fara a tine cont daca exista crestere economica, sectorul privat este sufocat de birurile pe care trebuie sa le achite statului pentru a sustine sistemul bugetar supradimensionat. In timp ce sistemul privat a “produs” sute de mii de someri, sistemul bugetar se lupta cu o indarjire demna de o cauza mai dreapta, pentru pastrarea tuturor locurilor de munca si pentru cresteri salariale. Nimeni nu vrea sa inteleaga ca Romania nu produce bogatie ca alte tari, ca bogatia nu este in aer sau in pamant ci in munca adevarata care produce profit; unde lipseste munca sau calitatea muncii este proasta, nu exista bogatie. Calea iesirii din criza care ne bantuie si ne intuneca orizontul, este dezvoltarea prin munca. Din pacate noi am apucat pe o cale gresita.

Am crezut ca prin furt, jaf, infractiuni si fara sa muncim putem pacali vigilenta legilor scrise sau nescrise ale economiei de piata. Constatam acum ca ne-am inselat amarnic. Este timpul sa tragem un semnal de alarma pentru a ne regandi si a ne recladi viitorul. Este timpul sa ne intoarcem fata catre Creator. Prin faptele noastre am uitat de cine ne-a facut si cui ar trebui sa-I slujim. Ne-am lasat pacaliti de toti “proorocii mincinosi” care si-au zidit o biserica falsa, saracita de arvuna dreptatii si insetata de lacrimi de pocainta, ne-am ancorat in “desertul” prea multor realitati din care lipsea Dumnezeu. Ei, “proorocii mincinosi” vor fi cuprinsi de frica cutremurului spiritual, duhovnicesc, mai puternic si mai devastator decat orice cutremur al pamantului. Prin intelepciune trebuie sa trecem la innoire neincetata, sa zidim treapta cu treapta calea catre randuiala lui Dumnezeu. Indepartati-va de oamenii politici care mimeaza credinta in Dumnezeu, de cei care participa la evenimentele religioase numai in fata camerelor de luat vederi. Sufletele lor slujesc altcuiva, numai lui Dumnezeu, nu. Este in puterea noastra sa-i indepartam din viata politica. Sa nu ne mai vindem sufletele noastre acestor oameni fara suflet, pe un pui, un mititel, un litru de ulei, un kilogram de zahar sau pe te miri ce le-ar mai trece prin cap sa ne ofere. Romania traieste drama deposedarii de credinta si de morala crestina. Sta in puterea noastra sa nu lasam sa se intample asa ceva, sa nu lasam fortele raului sa-si fluture stindardul pagan peste sufletele noastre. Lacrimile Romaniei sunt lacrimile noastre ale tuturor. Prea multe lacrimi s-au varsat dea lungul timpului pe acest pamant. Roadele acestui pamant s-au hranit si din lacrimile noastre.

Gheorghe Duduială