Dragobetele sărbătoarea dragostei, tinereții și a iubirii  

dragobete-iubeste-romeneste-felicitareÎncă din cele mai vechi timpuri  in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primăvara, iar ziua de 24 era îinceputul anului agricol (uneori ziua ieșirii ursului din barlog). Este momentul în care natura se trezește, păsările își caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, își caută alesul sau aleasa.

Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este fi fiul babei  Dochia, cea cu nouă cojoace, un barbat chipeș și iubăreț. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un „naș dragobete 3cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor aceasta tradiție s-a extins și la oameni.

Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi.
Motivația preluării obiceiului pasărilor era profunda, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc „pasăre” însemnând chiar „mesaj al cerului”.
dragobete 2De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele și băieții faceau frății de sânge.
În pădure, în jurul focurilor aprinse, tinerii băieți și fete de măritat stăteau de vorbă,  strângeau viorele si tămâioare, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste.

Prin zona Olteniei, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apă era păstrata cu mare grija pentru că avea proprietați magice și se spunea că e „născută din surâul dragobetezânelor” și putea face fetele mai frumoase și mai drăgăstoase.

Dacă nu erau omăt și fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spălatul părului) sau de izvor atunci când Dragobetele se ținea în luna martie.
La prânz, fetele începeau să coboare spre sat în fugă, care în Oltenia aceasta goană fiind numită „zburătorit”. Fiecare băiat urmărea fata care îi plăcea. Dacă flăcăul era iute de picior și fetei îi plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungata în văzul tuturor. Sărutul era logodnă ludica a celor doi, cel puțin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau înaintea logodnelor adevărate.
Pentru toți, sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile de-dragobete-iubeste-romaneste-3_ce45391d504ed5mărunte, nu și pentru cele mari. În ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca în zilele cu sărbători religioase, doar își făceau curățenie prin case. Cele care lucrau erau fetele îndrăznețe care chiar își doreau să fie „pedepsite” de Dragobete, deoarece se credea ca Dragobetele le va ajuta să aiba un an mai îmbelșugat decât ceilalți. Chiar dacă mai „pedepsea” femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea și purta noroc îndrăgostiților, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc.

Prof. Mihai Nuță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s