Centenar Dragoş Petroşanu, la Mihăeşti

Dr. Florin Epure, director Directia pt Cultura Valceaa

Dr. Florin Epure, director Directia pt Cultura Valceaa

La începutul acestui an, Direcţia judeţeană pentru Cultură Vâlcea, împreună cu Primăria comunei Mihăeşti, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor “Regina Maria” – filiala judeţeană Vâlcea şi Şcoala din Măgura, a aniversat 100 de ani de la naşterea istoricului şi eroului Dragoş P. Petroşanu, fiu al localităţii Mihăeşti.

După parastasul de la Biserica „Sfântul Ioan” Măgura, oficiat de preacucernicii preoţi Grigore Ciucă, Ionuţ Sandu şi Constantin Mănescu-Horezu, dedicat memoriei eroului vâlceani, invitaţii au participat la medalionul aniversar organizat la Şcoala din Măgura: “100 de ani de la naşterea istoricului vâlcean Dragoş P. Petroşanu”.

Prof. dr. Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea, a prezentat viaţa şi opera istoricului vâlcean: „Foarte puţini dintre noi ştiam că istoricul şi cercetătorul Dragoş P. Petroşanu, s-a

Dragos Petrosanu

Dragos Petrosanu

născut la data de  21 ianuarie 1915, în comuna Mihăeşti, din judeţul Vâlcea. S-a stins din viaţă, prin moarte eroică, în ziua de 16 octombrie 1941, pe Frontul din Răsărit, în lupta pentru cucerirea Odessei. Între 1939-1941, înainte de a fi mobilizat, a fost profesor de istorie la liceul din Buftea. În studiile şi articolele publicate între anii 1937-1942, în revistele: „Arhivele Olteniei“, „Revista Istorică Română“, „Revista Arhivelor“, „Oltenia. Documente. Cercetări“, „Hrisovul“, „Biserica Ortodoxă Română“ prin periodice, a dovedit reale calităţi de istoric şi de cercetător, observate – printre alţii – de istoricul şi arhivistul Aurelian Sacerdoţeanu. Un tânăr de numai 26 ani, care avea să ajungă un mare istoric şi arhivist, şi care şi-a întrerupt doctoratul ca să lupte pe front, nu s-a mai întors acasă. A murit pentru patrie iar mormântul său de la Mihăeşti stă gol de mai bine de şapte decenii. El este eroul nostru, pe care l-am descoperit datorită poetului vâlcean Felix Sima, şi el un fiu al localităţii, şi căruia vreau să-i mulţumesc, şi cu această ocazie”.

Constantin Bărzăgeanu, primarul comunei Mihăeşti, a spus: „Vă mulţumesc tuturor celor care aţi avut buna plăcere să veniţi să-l cinstim pe eroul nostru, mihaesti 4Dragoş Petroşanu, la centenarul naşterii sale. Sper ca anul viitor evenimentul acesta să se bucure de o şi mai mare participare, să încercăm să readucem în actualitate viaţa şi opera acestui istoic care a văzut lumina zilei aici, la Mihăeşti”.

Poetul Felix Sima, cel care i-a strâns într-un volum creaţia istorică: „Sfântul Grigorie Decapolitul din Mânăstirea Bistriţa Vâlcea şi alte studii din istorie, antologie”, a declarat: „Trebuie să fi fost fascinant acest tânăr cercetător care, în vacanţe, în loc să stea în cuibul cald al părinţilor săi de la Măgura, pleca la mânăstiri să transcrie acte vechi din condici sau rămânea la Bucureşti, la arhive, în lumina manuscriselor. A comemorare dragos petrosanu2trăit o viaţă scurtă, dar încărcată cu „zile de aur a scripturilor române“. Strânse laolaltă, articolele denotă un spirit studios ce s-ar fi dezvoltat permanent. Dacă nu ar fi dispărut prematur, ne place să credem că ar fi devenit un mare istoric contemporan”, a spus poetul vâlcean.

Profesorul universitar Alexandru Popescu-Mihăeşti, preşedinte al Forumului Cultural al Râmnicului, fiu al comunei, a spus: „Ideile, tezele, rezultatele cercetărilor lui Dragoş Petroşanu, cuprinse în revistele pe care le-am descoperit în arhive, îşi păstrează valoarea ştiinţifică. Ele aduc completări altor studii publicate de mari cărturari sau combat teze, teorii, informaţii care apăruseră în lucrări anterioare. Cel de-al doilea comemorare dragos petrosanuRăzboi Mondial a stins de timpuriu lumânarea vieţii marelui erou şi cărturar Dragoş Petroşanu, care îşi dovedise precocitatea în tehnica şi metodologia cercetărilor ştiinţifice şi care a publicat, încă de la vârsta de 22 de ani”.

Preotul Grigore Ciucă a declarat: „Cu 100 de ani în urmă, în acest sat, Măgura, localitate aflată în perimetrul Podişului Getic aşezată la poalele munţilor Carpaţi, bucuria familiei Petroşanu sporea prin apariţia unui vlăstar, pe care părintele Petre şi soţia sa, Lucreţia, în virtutea credinţei de buni români, l-au botezat Dragoş (dulce glorie, de valoare, de preţ) – nume izvorât din istoria neamului nostru şi n-a fost o întâmplare ci orânduială, căci ce vin de la Dumnezeu nu se întâmplă, se orânduiesc… O mare personalitate a secolului al XIX-lea a spus: «A muri nu înseamnă a fii învins. Dar a trăi învins şi fără glorie înseamnă a muri în fiecare zi» În doar cei 26 de ani de viaţă, fiul de preot din Mihăeşti, şi-a făcut datoria cu multă dăruire şi jertfă. Pentru Dragoş Petroşanu, vrednicia a însemnat să aibă în suflet şi în trup pornirea spre cele bune şi plăcute lui Dumnezeu. Gândul i-a fost faptă. Fapta i-a fost pildă, iar pilda prilej de bucurie. Vă amintesc că a murit cu gradul de ofiter, la Odessa, pentru ţara sa”.

Profesorul Eugen Petrescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” – filiala judeţeană Vâlcea: „Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război” a fost înfiinţată în anul 1919 de Regele Ferdinand, având ca fondator şi preşedinte de onoare pe Regina Maria – care era şi preşedinte al Crucii Roşii din România – iar ca preşedinte activ pe Mitropolitul primat Miron Cristea, devenit la scurt timp Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Lucrăm la un proiect care să evidenţieze şi să pună în valoare monumentele, cimitirele, mormintele şi operele comemorative de război. Un erou al neamului este aniversat astăzi şi mă bucur să fim alături la acest moment istoric. După cum s-a spus Dragoş Petroşanu nu-şi doarme somnul de veci în acest mormânt dar el poate fi inclus în această listă a operelor comemorative de război. La nivel naţional, marile valori ale neamului, eroi, în special, veterani, sunt valorizaţi prin atribuirea numelor lor unor instituţii publice. Am rugăminte ca una dintre cele trei şcoli din Mihăeşti să poarte numele eroului Dragoş Petroşanu”.

Profesorul Alexandru Nălbitoru, directorul Şcolii din Măgura, şi-a exprimat bucuria de a fi gazda manifestării culturale: „A fost o mare bucurie şi o onoare pentru noi toţi să fim gazda unui astfel de eveniment pentru că, vedeţi dumneavoastră, acest tânăr cercetător, care ar fi putut să devină un mare istoric, prin comemorarea pe care o facem şi prin cele câteva articole care au fost publicate la timpul respectiv, spiritul lui rămâne viu. Citez din necrologul semnat de către Aurelian Sacerdoţeanu publicat în revista „Hrisovul“ din 1941. Elev distins şi pasionat cercetător al trecutului Olteniei sale, Dragoş Petroşanu nu şi-a risipit timpul. A folosit fiecare moment spre a aduce un act nou, o interpretare serioasă. Astfel a dat la lumină: „Schitul Lipovul din judeţul Dolj“1939). „Câteva acte vechi din Păuşeşti-Măglaşi (Vâlcea)“ („Oltenia, 1941), „Câteva schituri oltene necuoscute“ („Arhivele Olteniei, 1940; 1941 şi „Data Evangheliarului dăruit Mânăstirii Bistriţa de către Marcea Postelnicul“ („Revista Istorică Română“, 1937). Era un început deosebit de frumos, acum pentru totdeauna curmat. În afară de ceea ce a putut da, strângea material pentru o monografie documentată a Mânăstirii Bistriţa din Vâlcea şi pentru lista de peceţi ale banilor Craiovei. Ar fi bine dacă această muncă de ani de zile va fi revizuită şi dată la lumină. Publicaţia de faţă stă la dispoziţie pentru a păstra mai departe între noi amintirea bunului şi preţuitului nostru elev mort pentru patrie.“

Scriitorul Ion Ţoanţă, fiu al comunei Mihăeşti, a declarat: „Vă mărturiesc că sunt încărcat spiritual după acest eveniment cultural. Dacă Dumnezeu nu l-ar fi luat la Ceruri pe distinsul Dragoş Petroşanu am fi fost tot aici, să-l sărbătorim pe marele erou, istoric şi om de cultură, care este un reper pentru istoria acestui neam”. La câteva zile după acerst medalion aniversar, scriitorul Ion Ţoanţă a compus un poem dedicat memoriei lui Dragoş Petroşanu:

NE PLÂNG EROII

Ne plâng eroii prin morminte
Cu lacrimi reci de luare aminte,
Noi, ocupaţi cu viaţa tristă
I-am cam uitat, dar ei insistă.

Ne scriu hrisoave şi memorii,
Ne roagă să nu-i dăm uitării,
Iertare-şi cer, că-n gropi străine
Putrezit-au să ne fie nouă bine. 

Iar de trăiau în astă epocă mizeră
Se umileau cerşind o pensie austeră,
Prea multă cheltuială-n ministere
Eroul mort e bun că nu mai cere.

Rămâi să zaci prin gropi comune
Ne închinăm la crucea-ţi fără nume,
Te pomenim eroule, în fiece ianuar,
Cu lacrimi, colivă şi rugă în altar!

În încheierea evenimentului comemorativ de la Mihăeşti, a vorbit Preacucernicul Părinte şi cărturarul Constantin Mănescu-Horezu, preot la Biserica monument-istoric de la Urşani-Horezu: „M-aş adresa mai mult scumpilor noştri copii, dragilor elevi, să consideraţi că acest timp petrecut astăzi aici, face mai mult decât un an şcolar cu lecţii de istorie. Aţi avut ocazia să audiaţi oamani de vaolare, şi mai ales oameni care reprezintă aceste locuri, pe care puteţi să-i luaţi ca modele. Participând la acest ospăţ spiritual, îmi vin în minte cuvintele unui mare preot al bisericii noastre, ieromonahul Nicodim Măndiţă: «Un lung tren ne pare viaţa, ne trezim în el mergând,/ Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit şi când./ Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;/ Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut…» În zona Horezului, la răscrucea a două două sate – Tănăseşti şi Urşani-, un ţăran a făcut o cişmea şi pe tencuiala crudă, a scrijelit un text ce poartă un îndemn către copii «Elevi de şcoală, nu uitaţi, citiţi istoria neamului românesc!» Un om care nu-şi cunoaşte istoria ţării este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii. Estre dezrădăcinat, este orfan….

Despre Dragoş Petroşanu se poate vorbi ca despre erou dar şi ca un mare istoric în devenire, care ar fi acumulat o operă impresionantă. Nemurire şi-a moştenit Dragoş Petroşanu, ca erou, care s-a jertfit pentru Patrie. Pe lângă aceasta, pentru mine el a devenit şi model, pentru că a cercetat toponimia localităţii Horezu şi a consemnat o legendă păstrată în această regiune. Este vorba de voievodul Vlad Ţepeş care a venit la o răspântie de drumuri din Horezu. Doi fraţi, din zonă – Vlad şi Roman – i-au dăruit calul lor ca să-şi continue drumul. Pentru aceasta domnitorul i-a împroprietărit cu pământurile din acel loc. Tânărul istoric Petroşanu a consemnat această legendă, preluată de la învăţătorul pensionar Ion Dozescu din Horezu. Aşa l-am descoperit pe tânărul cercetător Dragoş Petroşanu şi am luat cunoştiinţă despre studiile lui. Nu ne rămâne decât să ne întorcem la aceste valori, să reînnodăm firul istoriei şi să fim veriga dintre generaţii. Preluând adevărul şi pildele de la modelele de lângă voi, dragi copii, să le duceţi mai departe şi să purtaţi cu cinste numele de fii acestei localităţi!”

Dr. Florin Epure

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s