( PSEUDO) SINGURĂTATEA ALERGĂTORULUI DE CURSĂ LUNGĂ

 Imagine  Președintele Traian Băsescu știe să punctezedefinitiv. Până și așa -zisele sale răzgândiri se înscriu pe o direcție tactică sau strategică, bine gândită. Recentul său anunț că nu are de gând să parăsească viața politică la expirarea mandatului, se înscrie pe această linie.

   A rămas în memoria colectivă aprecierea cvasidecisivă cu care-și încheia discursul  pe atunci candidatul la președenție, Traian Băasescu, în runda finală a studioului electoral din noiembrie 2004: ,, Adriane nici nu știi/ cât de mic începi să fii…”

  Că a fost rezultatul gândirii ,,animalului” politic Băsescu, sau a staff-ului său electoral de atunci are mai puțină  importanță. E de apreciat eficiența mesajului.

 La puțin timp, Băsescu a învins în turul doi și la doar câteva săptămâni după victorie a început să pună în practică ceea ce promisese: să fie un președinte –jucător,  atacând din toate  azimuturile ceea ce lui i se păreau a fi  hibele unui ,, sistem politic ticăloșit,, , așa cum singur l-a definit.

Natură ( doar ) aparent conflictuală, pe care l-am cunoscut direct timp de cinci-șase ore în august 1995, când din Opoziție, cu Petre Roman, făcea o vizită lungă în Olt, de la Spinei la Deveselu, actualul nostru președinte, el însuși produs al sistemului pe care îl acuză, pare a fi sincer în demersul său,, primordial,, : acela de a ,, curăța,, ( semantică luxată;, nu e lingvist dar se subînțelege ce vrea să spună) clasa politică românească.

  Consecvența sa cvasipatologică în această direcție, indiferent de impactul pe care l-a avut asupra imaginii sale publice, este principalul argument în sprijinul afirmației că este, într-adevăr,  bine-intenționat.

Și o face cum știe el mai bine: adresându-se direct, chiar dacă jignește, chiar dacă se plimbă dezinvolt prin ,, țara vulgarității,, , chiar dacă mai calcă uneori, deși nu foarte grav, peste anumite prevederi restrictrive sub raport instituțional.

 Această consecvență băsesciană, în dorința sa de înnoire a sistemului politic românesc, îl face pe zi ce trece  să îmbrace blana unui lup singuratic. Singur împotriva tuturor, așa cum îl devoalează patternul său psihologic, e aproape cert că Traian Băsescu va merge până la capăt, chiar dacă riscă să-și ,, subțieze,, și singurul său aliat pe care îl mai are – propriul ,,copil,, PDL ( spun asta gandindu-mă la suprinzătorii dezertori din ultimii doi-trei ani) . Și e posibil să reușescă.  Ne sugerează aceasta ,, turbulența,, din teritoriul advers trădată de îngrijorarea care i-a cuprins pe unii, pană mai ieri, adversari ireconciliabili. Cum altfel poate fi taxată ,,unitatea de vederi ,, dintre Corneliu Vadim Tudor, Sorin Roșca Stănescu sau Dan Voiculescu, atunci când e vorba ,, a-i da gioale,, președintelui?

,, Șansa Băsescu ,,  2013 depinde, din păcate pentru el, și de alții. E vorba de oamenii lui din teritoriu și de prestația lor. Aici e buba: dovada o reprezintă ceea ce s-a întâmplat la PDL Olt în ultimul an. Dincolo de trădările dureroase, oamenii de bază ai lui Băsescu din Slatina și din județul Olt, ar trebui să știe că politica nu se mai face doar cu entuziasm, puneri în scenă și declarații furibunde.

Dar despre asta, cu alt prilej.

 Cornel Buteanu